Este dificil să cuprinzi aproape 70 ani de muncă din viața unui om în câteva camere. Fiecare sală din cadrul muzeului dedicat maestrului spune o poveste din existența lui. Am încercat în ritmul meu, nepresată de timp (deși este greu în Florența să-ți gestionezi minutele) să ,,scormonesc" printre cele trei coordonate din viața lui Franco Zeffirelli: film, operă, teatru... Fotografii alături de celebrități, machete, schițe, desene, costume din opere, obiecte, premii obținute, afișe, imagini de la filmări, toate acestea te copleșesc. În timp ce admiram copia fidelă a rochiei (concepută de Zeffirelli) pe care a purtat-o în ,,Turcul în Italia", la Scala din Milano (1955), vocea divei răsuna în tot spațiul camerei...tulburător... Eram singură în sala dedicată Mariei Callas. Parcă cânta doar pentru mine... Se spune că rochia îi era foarte dragă maestrului, marcând cumva începutul parteneriatului cu Callas și confirmarea sa ca regizor la Scala. Într-una din săli poți viziona un film despre activitatea maestrului.
1 aprilie 2022
14 ianuarie 2022
FLORENTA IN VREME DE PANDEMIE - ITALIA - 2021
16 decembrie 2021
O ZI IN BOLOGNA- ITALIA- EMILIA ROMAGNA- SEPTEMBRIE 2021
25 octombrie 2021
O ZI IN SIENA- ITALIA- TOSCANA- SEPTEMBRIE 2021
Și-am fost. ,,O călătorie artistică și spirituală", cam asta înseamnă domul din Siena. De fapt, este vorba de un complex, o să vă dați seama la fața locului. În Piazza del Duomo puteți vizita nu doar catedrala (domul) cu splendida bibliotecă Piccolomini, ci și muzeul operei, baptisteriul, terasa panoramică (facciatone), cripta. Depinde ce tip de bilet alegeți. Toate informațiile le găsiți la link-ul https://operaduomo.siena.it/en/, de unde puteți achiziționa și bilete on-line.
15 octombrie 2021
O ZI IN LUCCA - ITALIA- TOSCANA- SEPTEMBRIE 2021
Într-o dimineață de sâmbătă am luat trenul regional din Florența și în aproximativ o oră și jumătate am ajuns în Lucca, unul dintre cele mai frumoase orășele din Toscana. Plimbare pe străduțe, printre biserici, palate, turnuri, restaurante cu mâncare bună, vinul specific regiunii Toscana, bere artizanală italiană, dulciuri, înghețată, o sărbătoare a simțurilor, totul este o încântare în Lucca.
-catedrala di San Martino - interior/exterior și urcat în turn (punct de belvedere, de unde iți poți face o idee asupra orașului).
8 octombrie 2021
LUCCA- ITALIA- IMAGINI DE LA EXPOZITIA ,,STARS AND FRAMES" DE PIER TOFFOLETTI (BISERICA SAN CRISTOFORO)
În ultimii ani, am avut ocazia să văd diverse expoziții în incintele unor biserici. O idee interesantă, care sper că va fi preluată de tot mai multe țări și artiști.
Septembrie 2021- Bătând la pas străduțele din Lucca, am ajuns în fața bisericii San Cristoforo. Zăresc pe clădirea lăcașului de cult un afiș mare referitor la Expoziția ,,Stars and Frames" a lui Pier Toffoletti, găzduită cu ocazia Festivalului de Film din Lucca, care urma să se desfășoare în perioada 01-10 octombrie 2021. Părăsesc strada gălăgioasă, plină ochi de localnici, turiști și intru...mi-au trebuit câteva secunde să-mi obișnuiesc ochii și mintea cu spațiul în care am pătruns... intersectându-mă cu lumea filmului, părea și nu părea biserică...în jur de 20 de pânze... prima privire mi-a alunecat pe Neo, personajul lui Keanu Reeves din Matrix... imagini statice din câteva filme de referință, continuând cu portretele ,,altfel" ale unor actori îndrăgiți de public.
Toffoletti este un artist care de mulți ani se axează pe fotografie, desen, pictură. Opera sa ,,este o căutare a frumuseții''. Am avut norocul să îl zăresc câteva clipe pe artist, în fața bisericii. Venise probabil să inaugureze expoziția și să acorde un interviu presei locale. Un intelectual rasat, o persoană delicată, calmă, elegantă, cumva fragilă...un personaj parcă atipic pentru lumea alertă, iluzorie în care ne învârtim...
16 august 2021
SANTA MARGHERITA LIGURE SI PORTOFINO - LIGURIA- ITALIA-AUGUST 2021
Urma să îmi iau câteva zile de concediu (august 2021) și nu eram hotărâtă unde să plec. Cum încă este o perioadă nesigură, incertă pentru călătorii (datorită pandemiei), nu aveam nici un plan concret. În Spania și Franța creștea numărul de cazuri de coronavirus, Italia încă era pe lista verde. Lacurile din Italia sunt favoritele mele și dacă timpul mi-ar permite le-aș vizita în fiecare an în lunile mai sau septembrie. Mi-am amintit că multe persoane au postat pe bloguri sau rețele de socializare imagini din Portofino și Cinque Terre. Trăiam cu senzația că numai eu nu am ajuns în zona respectivă. Așa că, într-o zi de luni mi-am luat bilete de avion și vineri am zburat spre Italia. Din cele cinci zile petrecute acolo (zona Milano și Genova), într-una dintre ele m-am învârtit prin Santa Margherita Liguria și Portofino. Momentan la 5 terre am renunțat. Încă nu sunt pregătită sau poate că nu vreau să fiu dezamăgită (am auzit păreri pro și contra). Am avut cazare în Milano (am revăzut lacurile Como și Maggiore) și în Genova. Despre lacuri am scris anii trecuți câteva articole.
Cum Portofino este aproape de Genova, trebuia să văd și eu locul despre care Dalida a cântat cu atâta pasiune (iubire, vise, ciudatul joc al sorții, o clopotniță veche, nori)... Cazarea am avut-o chiar lângă gara Principe de unde am luat trenul și în 50 de minute am ajuns în Santa Margherita Liguria. Simt că am fost nedreaptă cu acest orășel. Nu am stat suficient dar am promis că mă voi reîntoarce, poate chiar în septembrie, octombrie și de aici o voi lua pe jos, pe lângă mare spre Portofino (pe lângă port se poate vizita și Villa Durazzo.)
25 mai 2020
GRADINILE DE LA VILA TARANTO IN IMAGINI - LACUL MAGGIORE-ITALIA
Din Milano Centrale am luat trenul până în localitatea Stresa (drumul durează aproximativ o oră). Din gară faci cam zece minute până la lac iar de aici feribotul te duce până la grădinile vilei Taranto (este mai spectaculos să ajungi pe apă). Stația la care cobori din ambarcațiune se numește chiar Villa Taranto.
Se pot vizita doar grădinile. Prețul unui bilet (pentru adult) este în jur de 11 euro.
Lacul Maggiore are multe atracții. Insulele Bella, Madre și Pescatori ar fi bine să le vizitezi într-o zi, iar grădinile de la Villa Taranto să le lași pe altă zi (poate grupate cu o vizită la Stresa și schitul Santa Caterina del Sasso).
Stresa este un orășel fermecător. Te plimbi pe malul lacului, pe lângă hoteluri de patru, cinci stele (impresionante), pe străduțe înguste gustând renumita înghețată italiană, poți face o pauză potolindu-ți foamea cu o porție de paste și un pahar de vin sau poți vizita Villa Pallavicino.
Schitul Santa Caterina (ultimele trei imagini) construit chiar pe o stâncă, te va impresiona cu siguranță. Se ajunge tot cu o ambarcațiune.
Oricâte grădini vizitați (fie ele la lacul Como, Garda sau Maggiore) să NU faceți clasamente, topuri pentru că fiecare arată altfel în cele patru anotimpuri, poate fi sau nu o zi însorită, cred că contează și starea în care ești...
23 aprilie 2018
Jurnal italian 2017 - Ravello- Coasta Amalfi - (partea 6)
În grădinile vilei Rufolo, privind albastrul mării, îmaginându-mi că îmbrățișez infinitul, stând la taclale cu natura (cel mai faimos artist al universului), gândurile mi-au zburat la efemeritate comparându-mă cu o furnică care ar putea fi oricând strivită de talpa destinului..."Mi-am mulțumit" pentru efortul pe care l-am făcut (din toate punctele de vedere) pentru a ajunge ca turist (fie și pentru puțină vreme) într-unul dintre cele mai râvnite colțuri ale Europei.
12 aprilie 2018
Jurnal italian 2017 - Positano, Sorrento si Amalfi (partea 5)
Mulți dintre dumneavoastră ați ajuns deja pe coasta Amalfi și o cunoașteți în detaliu, alții urmează să mergeți iar unii nu vor pune niciodată piciorul acolo (din diverse motive). Poate fiindcă a intuit că sunt loială lacurilor Garda, Como, Maggiore și Iseo, cumva, am simțit-o ostilă. Am făcut cunoștință cu zona într-un fel superficial. Am trecut doar prin punctele cele mai turistice, cele mai promovate, despre care s-a scris cel mai mult și probabil că am ratat zonele "secrete". Dar pentru o primă vizită, e bine și așa. Într-unul din anii viitori o sa încerc să parcurg și Calea Zeilor (Il Sentiero degli dei), să ajung în Praiano, Conca dei Marini, Grotta dello Smeraldo etc..
Din Napoli am luat trenul circumvesuviana (despre care am citit multe recenzii negative) și am pornit spre Sorrento. Se poate merge și cu un tren expres care e mai rapid și nu atât de aglomerat, biletul mai scump, însă din curiozitate l-am ales pe celălalt. Se stă și în picioare, mulți turiști iar ici colo diverse personaje dubioase. Trenul trece și prin Herculaneum, Pompei iar capătul este Sorrento. Aproximativ o oră și ajungi într-un oraș cochet, cu un mic port și cu vederi spre mare.
28 februarie 2018
Jurnal italian 2017 -Procida, "Il postino" si metaforele- (partea 4)
Sunt filme care rămân cumva agățate într-un colț din sufletul și mintea ta... ajungi să le porți cu tine.
25 februarie 2018
Jurnal italian 2017 - Reggia di Caserta- (partea 3)
După ce parcurgi săli mari (cea a tronului 35x13 metri) sau mici, te așteaptă grădinile (o lungime de aproximativ 3 km). Florile lipsesc cu desăvârșire însă chiar și așa e plăcut să parcurgi drumul de la palat până la cascadă. Întâlnești tot felul de fântâni, una mai spectaculoasă ca alta (Fontana Margherita, del Canalone, di Eolo, Venere e Adone, Diana e Atteone etc..). În ziua vizitei mele era în plină desfășurare un picnic cu personaje îmbrăcate de epocă. Femei și bărbați eleganți plimbându-se prin grădini pe jos sau cu trăsura, crinoline, umbreluțe, papioane, volănașe, flori în păr, zâmbete și chiar săruturi...
La Reggia di Caserta au fost filmate scene din filmele "Star wars - episodul I -amenințarea fantomei", "Star wars - episodul II -atacul clonelor", Misiune imposibila III, "Îngeri și demoni", "Waterloo"(1970), "Madame Sans-Gene" (cu Sophia Loren) etc.
Trebuie amintit că pe scara de onoare din palat și-au făcut intrarea șefii de stat cu ocazia summit-ului G7 din iulie 1994.
7 februarie 2018
Jurnal italian 2017 - O zi in Insula Capri - (partea 2)
Pășeam pentru a doua oară aici (prima dată fiind în urmă cu vreo 7 ani, când am stat doar două/trei ore pe insulă și credeți-mă că a fost frustrant). De data aceasta am avut la dispoziție o zi întreagă (din nou insuficientă). În linii mari, planul propus a fost: urc în Anacapri cu autobuzul și cobor spre Capri pe scările feniciene (inițial s-a spus că au fost cioplite de sclavii fenicieni, însă mai nou se crede că au fost făcute de greci). M-am așezat la coada pentru bilete (a mers repede). Aici a fost singura greșeală. Deși citisem, am uitat complet că așteptarea să urci în autobuze poate dura chiar și peste o oră-două în anumite intervale ale zilei, fiindcă sunt puține locuri și circulă la 15-20 minute, iar turiștii sunt cu zecile. V-aș recomanda (în plin sezon) să luați unul din taxiurile colorate, decapotabile (chiar dacă costă în jur de 20 de euro) dar salvați timp, care în Capri este prețios. Dacă sunteți mai multe persoane, împărțiți suma și prețul devine rezonabil.
26 ianuarie 2018
Jurnal italian 2017 - Napoli si imprejurimi (partea 1)
30 decembrie 2017
Pe unde am calatorit in 2017...
2017 lasă în urmă câteva cărți excepționale, filme, cuvinte, zâmbete, dezamăgiri, dialoguri interesante cu oameni, amintiri neprețuite din călătorii.
Am încercat să simt pulsul, esența, mireasma, aroma locurilor prin care am trecut, documentându-mă (mai mult sau mai puțin), organizându-mi plecările în felul în care m-am priceput. Nu știu dacă am reușit. Dar...
Venetia
***În februarie și mai m-am "rătăcit" prin labirintul de străduțe, urcând și coborând poduri prin amăgitoarea, invidiata, aglomerata, haotica Veneție, orașul fără mașini. Am văzut-o de sus (din Campanilla, turnul cu ceas, de pe balconul bisericii San Marco, de pe scara în formă de spirală a palatului Contarini del Bovolo etc..), am urmărit gondolele legănându-se pe apă, cupluri furându-si câte un sărut, am auzit gondolieri cântând, am admirat arhitectura clădirilor, a vechilor biserici, am intrat în multe galerii de artă (datorită Bienalei) bântuindu-mă cumva chiar și acuma mesajul din talourile artistei Laina Hadengue ("După noi potopul" și "Pămânul promis"),m-am învârtit printre sălile muzeului din Ca' Rezzonico (locul în care a murit poetul englez Robert Browning) și am intrat pentru prima dată în Teatrul Fenice unde "parcă mai răsună ecoul pantofilor cu cataramă și foșnetul crinolinelor". Cumva bizar, ultimele ore înainte de a-mi lua "la revedere", le-am petrecut printre personajele de la controversata expoziție despre care s-a vorbit cel mai mult în lume anul acesta: Damien Hirst -"Treasures from the Wreck of the Unbelievable".
6 decembrie 2017
Lacul Garda- Sirmione (I)
Aici, chiar și Maria Callas (prin anii '50) "s-a simțit cu adevărat senină", în vila ei micuță, departe de zgomotele din Milano, de telefoane, de admiratori. "Îi plăcea să stea întinsă pe divan, langă fereastra din salon [...] se gandea la viața ei, la chipurile care o însoțiseră" .(Alfonso Signorini)
3 martie 2017
(VI) Gran Teatro la Fenice- Venetia -Din seria: cladiri care gazduiesc spectacole de opera, muzica clasica, balet
Deși nu eram la prima vizită, m-am tot gândit de acasă ce traseu să parcurg pentru doar o singură zi, fiind însoțită și de trei prieteni foarte dragi, astfel încât orele petrecute în Veneția să ne rămână agățate, undeva în suflet, pentru totdeauna. Firește, surpriza cea mai mare a venit de la doi dintre ei, care au venit costumați în haine de epocă, de marchiz, noi ceilalți neștiind nimic. Se pare că uneori, secretele își au și ele farmecul lor...
24 februarie 2017
Campanile di San Marco- vedere de 360 grade asupra Venetiei
Deși am ajuns de mai multe ori în Veneția și chiar dacă este unul dintre cele mai importante obiective turistice, un simbol al orașului, de fiecare dată am ratat urcarea în Campanile di San Marco. Este vorba de acel turn de cărămidă care domină piața, vis a vis de basilica San Marco. Mereu vezi coadă la bilete, însă timpul de așteptare este în medie de 10-20 minute; eu am urcat sâmbătă (18 februarie 2017), în perioada carnavalului când fluxul de turiști este mult mai mare comparativ cu restul anului și cred că a durat peste 20 de minute; Se urcă cu liftul; 8 euro/ persoană.
Ajuns sus, ai o vedere de 360 de grade asupra Veneției, iar în zilele senine se văd și Alpii. De-a lungul secolelor, turnul (folosit ca punct de observație, clopotniță, far pentru corăbii etc), a fost deteriorat, fisurat, lovit de fulgere, incendiat și a avut nevoie de multe reparații. În 14 iulie 1902 pur și simplu s-a prăbușit; "Campanila, înaltă de aproape o sută de de metri a tras primul grav semnal de alarmă vestind lumii îmbolnăvirea Veneției"; într-un secol, orașul s-a scufundat cu 23 de centimetri; autoritățile au decis atunci să refacă turnul la dimensiunile vechi; lucrările au durat circa 10 ani. Doar un singur clopot din cele cinci a mai putut fi salvat. Clopotele inițiale aveau nume, venețienii cunoșteau sunetele fiecăruia și erau trase cu un anumit scop: dacă murea un doge, dacă începea un război, dacă erau incendii, furtună, dacă se apropiau corăbii, dacă erau execuții, sesiuni ale Senatului etc.
21 februarie 2017
Venetia cu masca - carnaval 2017
Chiar dacă în februarie, la carnaval, poate fi uneori când sufocantă (din cauza mulțimii de turiști) când fermecătoare, când morocănoasă, când romantică, Veneția sfârșește mereu prin a te seduce, întocmai ca o amantă experimentată. Odată intrat(ă) în jocul ei te trezești împins ba pe o străduță mult prea îngustă, ba pe un pod, ba pe lângă un canal de apă pe care o gondolă plimbă doi îndrăgostiți, ba pe lângă un palat. Pari prins într-un labirint, uneori te mai rătăcești, dar ea îți râde, îți șoptește, tu zâmbești, te mai încrunți și deși nici n-ai plecat încă din Veneția simți că trebuie să te reîntorci cândva...poate în alt anotimp...chiar dacă știi și tu, știe și ea că e "bolnavă", că se scufundă an de an...și totuși, cronicitatea ei încă fascinează, uimește.
De câte ori ajung aici și dau peste o străduță îngustă mai pustie, mă întreb dacă nu cumva pe acolo au pășit cândva, grăbiți sau nu, îngrijorați sau veseli personaje celebre ca Marco Polo, Giorgione, Tintoretto, Titian, Vivaldi, Casanova, Claudio Monteverdi, Antonio Canova, Goethe, Peggy Guggenheim etc..poate că arta a fost și este calea...
"Sunet și culoare" ar putea fi motto-ul zilei de sâmbătă petrecută de mine la Veneția. Tema carnavalului din acest an este: "Creatum: Vanity Af-Fair". Am admirat și fotografiat personaje îmbrăcate în diverse costume de epocă, celebra gondolă "Dogaressa" cu care erau transportați papii, adusă în San Marco special pentru perioada carnavalului, am vizitat Teatro la Fenice, am urcat în campanile di San Marco și am servit o prăjitură cu un pahar de vin "Chianti classico" la restaurantul "Anonimo Veneziano".
1 ianuarie 2017
Calatoriile lui 2016 in imagini...
În 2016 "m-am învârtit" cam prin aceleași locuri ca și anul trecut: Italia, Cehia, Austria, Polonia, Ungaria; deplasări scurte, de câte 3 zile maxim 6; deși sunt conștientă că pe planetă sunt multe frumuseți naturale sau create de om, încât nu-ți ajunge o viață să le poți admira pe toate, există zone în care simt că trebuie să revin: o dată, de două ori, de trei ori, de multe ori....