25 octombrie 2017

The Eagle's Nest- Cuibul de vulturi a lui Hitler -Kehlsteinhaus

"Generația de la 1939 cunoștea însă războiul. Ea nu-și mai făcea iluzii. Știa că războiul nu este romantic, ci barbar. Știa că acesta va dura ani și ani, irecuperabile anotimpuri ale vieții. Știa că la atac împotriva inamicului nu mergi împodobit cu frunze de stejar și galoane strălucitoare, ci vegetezi săptămani în șir prin șanțuri și adăposturi, plin de păduchi și chinuit de sete, că din depărtarea aceea te întorci distrus și mutilat, fără să-l fi privit vreodată pe adversar în lumina ochilor."(Stefan Zweig)


Îmi plac ambele categorii de locuri: cu și fără "poluare turistică". Ador liniștea, dar și agitația. Iscodesc, adulmec, mă scufund în trecutul unor popoare ca să ies apoi la suprafața prezentului...un prezent incert, plin de convulsii, spaime, uneori ridicol, alteori minunat...peste ani, alții se vor scufunda în prezentul nostru... 
Fiindcă vacanțele mele sunt scurte, câte 5, 7 zile, în urmă cu doi ani plecam din Berchtesgaden (unii îl numesc "leagănul celui de-al treilea Reich") cu un mare of. Nu reușisem să urc la "cuibul vulturilor", nume dat de aliați (eagle's nest, kehlsteinhaus) unei cabane montane a lui Hitler (la 1834 m) folosită la acea vreme pentru evenimente și petreceri private ale liderilor naziști și invitații lor, un proiect a lui Martin Bormann ("călăul", mâna dreaptă a lui Hitler). Construcția a rămas în mare măsură conservată în forma sa originală. Chiar dacă fuhrer-ul ajungea rar aici (se spune că ar fi fost 14 vizite oficiale), locul încinge și stârnește curiozitatea oamenilor, prin urmare și a mea. S-au scris articole, cărți, s-au făcut documentare. Azi, cabana este transformată în restaurant. Impresionează drumul pana acolo, tunelul și liftul (fiecare având povestea lui) cu care se urcă în cabană.  Am vizitat-o anul acesta, în iulie. Locul a devenit comercial, o mașină de făcut bani. Încercam să fac un calcul, prețul biletului (16 euro) ori numărul mare de vizitatori, însă am renunțat. Citisem undeva că banii se îndreaptă spre un scop nobil. În "cuib" nu sunt foarte multe de văzut. O sală în care aveau loc ședințe, șemineul dăruit probabil de Mussolini lui Hitler, o expoziție de fotografii alb-negru. Restul de camere sunt utilizate de restaurant. Priveliștea este cea care uimește. Este uluitor de frumoasă. Ți se confirmă teoria că cel mai rafinat artist al universului este natura însăși. Dacă ai norocul unei  zile senine, vezi până spre Salzburg, lacul Konigssee, masivele Jenner, Watzmann, Hochkalter, Reiteralm, Untersberg  etc.


Deși sunt mulți turiști și nu ai parte de intimitate, locul este fascinant. Panorama este magnifică și parcă nu-ți poți imagina că aici au urcat cândva naziști, s-au purtat discuții despre planuri de război, probabil s-a râs și s-au făcut glume pe seama evreilor și nu numai. Cine știe, poate că dacă Hitler ar fi avut curaj să intre în clădirea operei din Viena și și-ar fi folosit scrisoarea de recomandare de la un mare pictor pentru a pătrunde în lumea artistică sau ar fi fost admis la testul de la Școala de Arte Frumoase din Viena, istoria ar fi avut alt curs. Dar nu a fost să fie...,,de la băiatul care visa să fie un mare artist a ajuns să fie arhitectul genocidului, masacrului"... ne-am ales cu văduve, orfani, cu familii întregi spulberate, cu răni sufletești care mai persistă și azi, mii de vise făcute țăndări, biserici, locuințe sau clădiri cu o arhitectură deosebită distruse în urma bombardamentelor. Oricâte cărți și articole s-ar scrie, multe drame din viața oamenilor care au fost martori la cel de-al doilea război mondial vor rămane neștiute, nespuse, îngropate undeva la doi metri sub pămant.   


Cum ajungi:
am avut cazare în Salzburg și am plecat dimineața din autogară cu autobuzul 840 până în gara Berchtesgaden (~50 minute) de unde am urcat în autobuzul 838 (aproximativ 10 minute) pană la Obersalzberg (centrul de documentare);838 circulă des, cam din 15 în 15 minute; ajunși aici, din stație se coboară niște scări și o să vedeți ghișeele de unde se cumpără bilet pentru vizita la "cuib". În apropiere sunt autobuze numerotate de la 1 la 6; în momentul cand achiziționați biletul vi se indică numărul  autobuzului în care să urcați. Drumul de la Obersalzberg  pana la cuib este închis traficului normal, pe aici circulând doar aceste autobuze speciale și probabil alte vehicule care au legătură cu aprovizionarea restaurantului.  Ajunși sus, înainte de intrarea în tunel trebuie să spuneți la ce oră doriți să coborați și pe bilet vi se pune un fel de ștampilă cu ora de întoarcere; prin tunel se ajunge la un lift care  vă duce direct în cabană (41 secunde); pare complicat, dar nu este; vă ghidați după sutele de turiști; dacă nu faceți trasee montane și nu luați masa la restaurant puteți aloca cam două ore pentru a avea timp să admirați peisajul și să vă plimbați în jurul cabanei; la coborâre, dacă vă permite timpul puteți să vă opriți la centrul de documentare, un muzeu despre ororile naziștilor.

Biletul de autobuz din Berchtesgaden până la Obersalzberg este în jur de 2.5 euro, iar de la Obersalzberg pâ la cabană, incluzand vizita  (pentru un adult) costă în jur de 16 euro (prețul din iulie 2017)



fosta resedinta de vara a lui Hitler -Kehlsteinhaus - cunoscuta sub numele de Cuibul vulturului- devenita azi un restaurant

Intrarea in tunel care duce spre cabana -Kehlsteinhaus

Tunelul care duce spre liftul ce opreste chiar in  "cuibul vulturului"


Semineul daruit probabil de Mussolini

Semineul daruit probabil de Mussolini

Semineul daruit probabil de Mussolini

Vedere de pe platoul unde este cuibul vulturului-fosta  resedinta  de vara a lui Hitler

Vedere de pe platoul unde este cuibul vulturului-fosta  resedinta  de vara a lui Hitler

Vedere de pe platoul unde este cuibul vulturului-fosta  resedinta  de vara a lui Hitler

Vedere de pe platoul unde este cuibul vulturului-fosta  resedinta  de vara a lui Hitler

Vedere de pe platoul unde este cuibul vulturului-fosta  resedinta  de vara a lui Hitler








Cuibul vulturului devenit azi restaurant

fosta  resedinta  de vara a lui Hitler - Cuibul vulturului




Eva Braun - la Kehlsteinhaus - din expozitia de fotografii pentru public

O vizita privata la Kehlsteinhaus a lui Robert Lay (stanga)- din expozitia de fotografii

receptie la Kehlsteinhaus in cinstea nuntii lui Margrete Braun ("Gretl")- sora Evei Braun- din expozitia de fotografii

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu