30 decembrie 2013

Viena- Muzeul Leopold- Expozitia "Oskar Kokoschka -Self in focus"

"Life is like drawing, but without the possibility of erasing anything" (Oskar Kokoschka)
("Viața este ca un desen, dar fără posibilitatea de a șterge ceva", Oskar Kokoschka)

8 noiembrie 2013 - mă aflam pentru a doua oară în muzeul Leopold din Viena. Dacă în iarna lui 2012 vizitasem muzeul pentru acel suflet chinuit, neliniștit - Egon Schiele, de data aceasta  călcam pragul pentru unul dintre cei mai importanți protagoniști ai Modernismului, pictorul, graficianul, scriitorul- Oskar Kokoschka (1886-1980).
Sălile subsolului găzduiesc expozitia temporară "Kokoschka - The self in focus", adică peste 200 de fotografii evocând momente din viața artistului, arătate pentru prima dată publicului. Din loc în loc sunt expuse tablouri și lucrări grafice, vizitatorul putand face astfel o "conexiune între viața artistului și opera sa."
Fotografiile fac parte din arhiva "Centrului - Oskar Kokoschka" de la Universitatea de Arte Aplicate din Viena. O parte provin din albumele private ale artistului, iar cealaltă parte constituie imortalizări ale unor cunoscuți fotografi ai vremii.
Tulburător...  viața unui om concentrată în câteva săli de muzeu.

16 decembrie 2013

Baia Mare il asteapta pe Mos Craciun



Din prima zi de decembrie, peste Baia Mare s-a asternut farmecul si magia sarbatorilor de iarna.
Sa speram ca Rudolf, renul cu nasul rosu, va lumina drumul lui Mos Craciun pentru ca acesta sa zareasca de departe, bradul inalt de 32 de metri, frumos impodobit, din centrul vechi al orasului si sa faca un popas  cu saniuta, lasand cadouri pentru toti copiii. 

7 decembrie 2013

Viena- Cafe Central

"Cafeneaua vieneză era, după cum o descrie Zweig în autobiografia sa, "cel mai bun loc să te pui la curent cu tot ce este nou " ". 

În ultimii ani am trecut de câteva ori pe lângă Cafe Central, gazduită în Palatul Ferstel. Am tot evitat să intru. În dimineața zilei de 7 noiembrie 2013, aflându-mă din nou în Viena, mi-am zis ca trebuie să văd și eu interiorul, mai ales că citisem multe recenzii favorabile.
Am stat vreo 30 de minute  (la un expresso si un ștrudel cu mere) încercând să mă bucur de atmosfera acestei cafenele.
Citisem că a fost  deschisă în 1876, închisă în 1943 în timpul războiului când s-a făcut praf și pulbere din cauza bombardamentelor, redeschisă în 1975 într-o altă parte a clădirii și renovată din nou in 1986. Cândva, aici se aduna toata "lumea bună" vieneză (și nu numai): Peter Altenberg, Adolf  Loos, Sigmund Freud, Stefan Zweig, Leo Perutz, Alfred Adler etc.
Mă amuzam, încercând să-mi imaginez cum se comentau articolele din ziarele vremii, cât de aprinse or fi fost dezbaterile, discutiile... câte secrete s-or fi impărtășit la o ceașcă de cafea...
Astăzi sunt multi  turisti, oameni de afaceri, localnici,  care împart idei, impresii, șoapte de amor, în jurul unei prajituri delicioase, a unei cesti de cafea, a unui ziar sau a unui șnitel vienez, într-o locatie, a cărei arhitectura, parcă, te trimite înapoi în timp.

25 noiembrie 2013

Viena ( Kunsthistorisches Museum) - intre Lucian Freud si saliera lui Cellini

7 noiembrie 2013- Viena


După ce dimineața am împărțit-o între Cafe Central (curioasă fiind să văd interiorul) și Palatul de Iarnă al Prințului Eugen de Savoia, redeschis publicului larg în 18 octombrie 2013, marcând 350 de ani de la nașterea acestuia, după amiaza am rezervat-o muzeului de istorie a artei. Nu eram la prima vizită. De data aceasta aveam două ținte precise: saliera lui Benvenuto Cellini și expoziția temporară a lui Lucian Freud. Firește, nu i-am neglijat nici pe pictorii de școală veche, fiind minunată, magică, reîntâlnirea cu Rubens, Anthony Van Dyck, Albrecht Dürer, Lucas Cranach, Bruegel, Titian, Cravaggio etc.....

Saliera o găsim ca parte a colecției  Kunstkammer Wien, redeschisă în martie 2013 și considerată cea mai importantă colecție de acest gen din lume (ceasuri, instrumente științifice, vase din metale prețioase, statuiete, tapiserii, etc). Se spune despre Kunstkammer Wien că este "un muzeu în cadrul muzeului".  
Am admirat câteva minute saliera, cea mai prețioasă solniță a lumii, o alegorie a pămantului și apei; Neptun și Geea întruchipați cu atâta finețe și măiestrie de sculptorul-bijutier Benvenuto Cellini; are atâtea detalii, încât acuma, la cateva zile distanță, am senzația că nu i-am acordat destul timp, că ceva mi-a scăpat. Este o lucrare complexă, încât nu e de mirare că e considerată ca una din cele mai importante obiecte renascentiste. Autoritățile austrice au stat cu nervii încordati aproximativ trei ani: se știe că în 2003  a fost furată din muzeul de istorie a artei din Viena, însă spre bucuria  iubitorilor de artă din lumea întreagă, saliera a fost recuperată în 2006 și supusă unui proces de restaurare.


13 noiembrie 2013

Budapesta - Teatrul National

Sambata trecuta (9 noiembrie 2013), intorcandu-ma de la Viena, am oprit trei ore in Budapesta.
Mi-era dor sa vad cladirea Teatrului National (deschisa in 2002, construita in doar 15 luni) si  parcul din jurul acesteia. Conceptul spatiului exterior cladirii teatrului este unul exceptional, incercand (si reusind) sa evoce momente din lumea teatrului. Apa si prora navei din fata intrarii teatrului  "ar putea fi interpretate ca o extindere a Dunarii", iar superbul si dramaticul efect vizual produs de "silueta zacand in apa", care aminteste de fatada superioara a Teatrului National Vechi din Piata Blaha Lujza (demolat in 1965 pentru construirea unei linii de metro) este dificil de redat in cuvinte. E atat de placut sa te plimbi printre statuetele unor actori de marca ai Ungariei surprinsi in roluri legendare... M-am oprit sa-l admir pe Jozsef Timar imortalizat in rolul remarcabil din piesa "Moartea unui comis voiajor" a lui Arthur Miller si apoi m-am asezat pe un scaunel langa celebra, versatila Hilda Gobbi, despre care se spune ca a interpretat la fel de bine atat tragedia cat si comedia. In spatele cladirii teatrului se gaseste o constructie in forma de spirala, Ziggurat-ul, care aminteste de turnul Babel. De aici mai faci cativa pasi si ajungi la Palatul Artelor (Muvesztek Palotaja)

14 octombrie 2013

Puglia&Basilicata (IV) -Matera, orasul in care pulsul bate in piatra

"civilizaţia creează tot atâtea suferinţe câte rezolvă"...

În fiecare dimineaţă merg pe jos spre locul meu de muncă. Treizeci de minute. Este acea bucată de timp în care reuşesc să stau de vorbă cu mine,  să-mi zdrobesc mintea cu tot felul de întrebări pentru care uneori am răspunsuri, alteori nu. De multe ori îmi amintesc de locurile fermecătoare pe care le-am vizitat, şi-mi  fac planuri, strategii, trasee pentru altele.
Zilele trecute mă gândeam la Matera, la oraşul acela în care cel mai probabil "pulsul bate în piatră". O piatră veche de când lumea...pe care am atins-o, am simţit-o, am mirosit-o în 14 septembrie 2013:  sassi di Matera...căci aşa se numesc construcţiile în stâncă. Ele reprezintă principala atracţie turistică a oraşului.  Urcând şi coborând printre ele, mi-era dificil chiar şi să-mi imaginez în ce condiţii s-a trăit aici, cândva.  Matera se afla în sudul regiunii Basilicata şi este una dintre cele mai vechi aşezări omeneşti din Italia. După publicitatea negativă facută de Carlo Levi într-un capitol al memoriilor sale  ("Hristos s-a oprit la Eboli", "Cristo si e fermato a Eboli"),  în care  descria sărăcia, lupta cu malaria, prezenţa permanentă a morţii, se pare că începând cu 1950 autorităţile s-au mobilizat şi au început lucrări de restaurare.  În  filmul inspirat după memoriile lui (1979),  Carlo Levi (exilat în 1935 de către fascişti într-un orăşel din apropiere de Eboli) interpretat de actorul Gian Maria Volonte îşi spunea că:"Hristos s-a oprit la Eboli, unde drumul şi trenul părăsesc coasta şi penetrează pământurile triste ale Lucaniei; în acele ţinuturi aride  nu  a ajuns nici Hristos, nu a ajuns nici timpul, nici sufletul individual, nici speranţa, nici legătura dintre cauză şi efect, raţiune sau istorie". Între timp, lucurile s-au schimbat. Acuma ...e curat, nimic nu mai aminteşte de mizeria de odinioară.

8 octombrie 2013

Puglia&Basilicata (III) - Alberobello

De existența orășelului Alberobello (provincia Bari, în Puglia, Italia) am aflat doar cu vreo doi ani în urmă, cand am vizualizat niște imagini, pe un forum  specializat în discuții despre turism. Atunci mi-am propus ca în anii ce vor veni, să încerc să ajung și eu acolo. Se pare că dorința mi s-a îndeplinit mai repede decat mi-am imaginat.  Față de orășelele pe care le vizitasem cu o zi înainte, unde cu greu am văzut trei, patru turiști, în Alberobello numărul a părut să crească simțitor. Despre Alberobello ("copac frumos") nu găsești foarte multe în ghidurile turistice; poate cateva randuri, o pagină cel mult. Cred că am făcut o alegere bună că l-am vizitat, fiindcă, în următorii ani, locul s-ar putea să devină cam "aglomerat".
Alberobello a devenit cunoscut datorită caselor numite "trulli", cu acoperișuri de formă conică, pe care nu le mai întalnești niciunde în Europa. Înainte de a pleca în călătorie am încercat să mă documentez, cat de cat, despre acele construcții. Oamenii de știință consideră că  aceste case au origini misterioase și au emis mai multe teorii. Una dintre  teorii, interesantă (sau poate ciudată) este cea prin care se crede că aceste trulli "ar fi înrudite cu așa numitele case "căpățana de zahar" descoperite în Siria și în alte țări din Orientul Mijlociu, și că, inițial, ar fi fost construite pe post de cavouri sau chilii de către călugării veniți de acolo în Apulia. Mai apoi localnicii ar fi copiat aceste construcții și le-ar fi adaptat pentru uz casnic".

5 octombrie 2013

Puglia&Basilicata (II) - Polignano a Mare, Monopoli, Ostuni

Oricât m-am frământat să încerc să descriu cele trei orașe pe care le-am vizitat în 11 septembrie 2013, am ajuns la concluzia că nu pot (sau nu știu cum ) să  redau autenticitatea, liniștea, culoarea, glasul mării, gustul mâncării, aroma vinului... prin câteva cuvinte.  Cei care preferă orașele mari, aglomerate, zgomotoase, dinamice,  s-ar putea ca aici să aibă senzația că suferă de singurătate în anumite intervale orare ale zilei...


Polignano a Mare (Puglia, Italia - septembrie 2013)

29 septembrie 2013

Puglia&Basilicata (I)- BARI


10-14 septembrie 2013 -calatorie in sudul Italiei, regiunea Puglia&Basilicata

După ce am citit informații despre Puglia, pe diverse site-uri, am plecat cu o oarecare temere în suflet, cum că Bari ar fi un oraș nesigur, că zona ar fi săracă, că nu prea ai ce vedea, că nu se compară cu nordul, că totul e închis între orele 14.00-19.00 etc..
Marți, 10 septembrie am aterizat în jurul prânzului pe aeroportul din Bari, ne-am cazat la hotel și apoi am început explorarea orașului. Am plecat din zona gării, am trecut prin parcul care dă în strada cu magazine mari, de firmă, am cotit un pic spre Teatrul Petruzzelli și apoi ne-am îndreptat spre ținta noastră: centrul istoric. Am vizitat domul (catedrala San Sabino) care are o fațadă simplă, însă elegantă, iar interiorul se remarcă prin coloane cu arcade. În apropiere se găsește castelul Svevo care datează de la 1131 și azi este împărțit între muzeu (Gipsoteca), expoziții temporare, și birourile departamentului de conservare a arhitecturii apuliene. Mergând printre străduțele înguste ale centrului vechi, de la dom se poate ajunge până la catedrala Sf. Nicolae (construită în secolul XVII), un important loc de pelerinaj deoarece se spune că adăpostește moaștele sfântului Nicolae, "furate din Mira Lichiei, (sudul Turciei de azi), de către un grup de marinari din Bari". În afara celor două catedrale importante, exemple de arhitectură romanescă, mai există și alte biserici mai mici și foarte vechi. Câteva dintre ele le-am vizitat și pe interior, pe altele nu, nefiind deschise.

4 septembrie 2013

Brugge - plimbare pe canale

Cred ca in Brugge timpul e masurat de celebrul turn Belfort. Nu e deloc greu sa-l gasesti, sa-l identifici. Majoritatea turistilor sunt atrasi ca un magnet de el. Vin, il privesc, (unii urca in el) si de aici incepe explorarea orasului.
In Brugge am ajuns duminica  (11 august 2013) in jurul orei  15.45. Am plecat cu trenul din Brussels si am facut in jur de o ora. De la gara pana in centrul orasului am mers pe jos aproximativ 15-20 de minute.  La sfarsit de saptamana, biletele de tren dus-intors sunt reduse cu 50%. Asa ca, un drum dus-intors Brusseles- Brugge a fost  14.80 euro/ persoana. Doar cativa euro si te trezesti intr-unul dintre cele mai vizitate orase din Belgia.  Am ajuns destul de tarziu si in cele cateva ore nu am reusit sa vizitam interioare. Pur si simplu ne-am plimbat, ne-am bucurat de arhitectura orasului, de vitrinele magazinelor cu dulciuri si am reusit, dupa o asteptare de 15-20 de minute sa prindem ultima barcuta pentru o plimbare de neuitat pe canale.

30 august 2013

Gent (Ghent) - plimbare pe canale

In cele cateva ore petrecute in  Gent am identificat cel putin doua puncte de imbarcare pentru plimbarea cu barcutele pe canalele orasului. Calatoria dureaza 40 sau 50 de minute (6.50 sau 7.50 euro/persoana) cu opriri scurte de cateva secunde in dreptul unor cladiri de mare importanta pentru Gent.  Ghidul (el conduce si ambarcatiunea)  da detalii in franceza si engleza  despre obiectivele aflate in dreapta sau stanga canalului. A fost amuzant sa aflam ca acea cladire cu doua lebede pe fatada, care azi este sediul  hotelului Marriott, pe vremuri avea rol de bordel.

Gent (Ghent) -august 2013

23 august 2013

Gent (Belgia)-orasul vazut din turnul Belfort (Belfry)


In aproximativ patruzeci de minute poti ajunge cu trenul din Brussels in Gent (Ghent). Din gara am luat  tramvaiul 1 care ne-a dus pana in centrul orasului. Arhitectura e impresionanta. Zilele trecute ma tot gandeam daca-i lipseste ceva orasului: are castel, biserici vechi (grandioase), canale pe care te poti plimba cu barcutele, mancare buna, magazine specializate de dulciuri.

Catedrala Sf. Bavo, care in prezent este in renovare la exterior, gazduieste in interior o capodopera, una dintre cele mai importante lucrari din arta universala, munca de zece ani, a fratilor Jan si Hubert Van Eyck,  "Altarul din Gent" cunoscut mai ales sub numele  de "Altarul mielului mistic". In catedrala se mai gasesc vreo doua copii ale lucrarii, insa originalul se afla undeva in partea stanga dupa intrarea in catedrala. Trebuie sa platesti 4 euro, insa, timp de cateva minute sau zeci de minute, poti admira panelurile care alcatuiesc lucrarea. Adam si Eva (panelurile 1 si 7) sunt in restaurare si momentan sunt inlocuite. Mai mult de cincisprezece minunte am admirat lucrarea. A fost interesant sa ma  aflu in fata unei asemenea opere, mai ales ca Jan van Eyck este cunoscut ca un inovator prin introducerea picturii in ulei. Am citit ca restaurarea va dura aproximativ cinci ani si va costa in jur de 1.4 milioane de euro. Lucrarea va fi restaurata in etape. Astfel, altarul va ramane in catedrala, cu exceptia panoului (panourilor) in curs de restaurare.


20 august 2013

Brussels - Muzeul Regal de Arte Frumoase

"Nu mă pot gândi la orice circumstanțe care ar fi determinat caracterul meu sau arta mea. Eu nu cred în "determinism""  (Rene Magritte)

În dimineața zilei de 11 august 2013 am simțit din nou forța artei. Am intrat pe ușa  Muzeului Regal de Arte Frumoase din Brussels și aproximativ 150 de minute, ochii, mintea și inima n-au avut de ales și s-au concentrat asupra excepționalelor lucrări de artă. Uneori poate fi copleșitor, apăsător când pătrunzi în lumea plăsmuită de artiști. Un amestec de umbre, lumini, culoare, personaje întunecate, misterioase...cât e iluzie? cât e adevar?
Am ales un bilet combinat: oldmasters, muzeul modern și Magritte. În acest caz trebuie să începi vizita cu muzeul Magritte și apoi să continui cu partea muzeului modern și oldmasters. Parterul găzduia expoziția temporara "Gustave Courbert si Belgia".
Muzeul Magritte (deschis in iunie 2009) funcționează ca parte a Muzeului Regal de Arte Frumoase și conține peste 200 de lucrări ale artistului suprarealist Renee Magritte.  A fost o surpriză minunată pentru mine să-l descopar pe Magritte. Mai mult de o oră am privit și m-am bucurat de desene, afișe publicitare, fotografii, documente de epoca și filme produse de artist. Muzeul prezintă pe trei nivele în ordine cronologică și tematică lucrările artistului.  Turul începe de la ultimul etaj (nivelul 3) cu perioada în care artistul are legaturi cu grupul "7 Arte" și cu primele sale lucrări suprarealiste.  La nivelul 2 se găsesc lucrări din activitatea sa în publicitate, iar la nivelul 1, ultima parte  a colectiei (seria de măiestrie) numita "The enchanted Domain". În perioada 1949-1960  Magritte a produs unele dintre cele mai importante opere ale sale.
O parte dintre lucrările renumite au fost furnizate muzeului de către colecționari privați și de către Georgette Berger, soția artistului -muza lui pe tot parcursul vieții. În muzeul Magritte nu se pot face fotografii. Nu știu de ce, dar am iesit din salile muzeului având în minte lucrarea lui  Rene -"Arta Conversatiei" ("The Art of Conversation").

19 august 2013

O vizita scurta la Brussels (Bruxelles)

În ultimii ani am auzit din ce in ce mai des vorbindu-se la superlativ despre Brugge, așa că, mi-am promis că într-o zi îl voi vizita.  Nici nu-mi închipuiam că voi ajunge în acest an ...însă... s-a întâmplat. A fost o calatorie pe care mi-am organizat-o în grabă, fără a mă documenta suficient.  Din momentul în care am aterizat pe  aeroportul Charleroi (vineri la prânz) a început lupta cu orele și minutele.  Practic au fost doua zile si jumatate  (9-11 august 2013) pe care le-am împărțit între Brussels, Gent si Brugge

Brussels-ul (desi l-am găsit mult mai murdar decât citisem pe anumite site-uri) este un oraș dinamic, plin de culoare, o mixtură de clădiri vechi și noi. 
Grand Place (Piata Centrala, Grote Markt) este inima  Brussels-ului, un magnet pentru  orice turist. Cladirile care compun Grand Place contin atat de multe detalii, incat, nu te mai saturi sa le privesti si sa le fotografiezi. Am vazut-o atat ziua cat si seara. Erau pregatiri pentru evenimentul "Floralientime" care urma sa se desfasoare intre 15-18 august in City Hall. In reclama evenimentului se spunea ca vor folosi 100000 de flori (http://www.floralientime.be/mounting/?lang=en)


16 iulie 2013

Budapesta (III) - Noaptea muzeelor, 22 iunie 2013


22 iunie 2013 -Noaptea muzeelor in Budapesta

Oferta culturală este atât de mare, încât este dificil să faci alegeri.
La ora 17.30, având brăţara albastră la mână, mi-am facut intrarea în fascinanta lume a artei. Am început cu Casa Memoriala Franz Liszt (găzduită de vechea Academie de Muzică) despre care am scris câteva cuvinte într-o altă postare. După ce am  vizitat cele câteva cămăruţe decorate cu obiecte şi instrumente personale ale lui Liszt (care a locuit în această clădire, la etajul I, în perioada  1881-1886) a urmat o altă alegere  dificilă. Să rămân la concertul care urma să aibă loc sau să continui cu Muzeul de Arte frumoase din piaţa eroilor? După vreo cinci minute de frământări, am decis totuşi, să plec spre Muzeul de arte frumoase. Aici, pe lângă expoziţia permanentă, există săli care găzduiesc expoziţii temporare. În acele zile era prezentă expoziţia lui Helmut Newton, unul dintre cei mai mari fotografi ai secolului XX care a revoluţionat fotografia din lumea modei prin stilul său provocator si erotic. Întâi am trecut prin sălile expoziţiei permanente, admirând minunatele creatii ale lui El Greco, Christian Seybold, Naldini, Paolo Veronese, Blanchard, Casali, Amerling, Cranach, Tiepolo,etc..
Într-una din săli l-am reîntalnit pe Giovanni Segantini. E al doilea tablou al artistului pe care-l văd într-o expoziţie. Dacă la Palatul Belvedere din Viena este prezent cu "The Evil Mothers", aici l-am găsit cu "The Last Effort of The Day". Segantini este cunoscut pentru seria de lucrari cu tematica "mamelor rele" (cattive madri) realizate în perioada 1891-1896. Se spune despre el că "foloseşte lumina pentru a exprima spiritualitatea"

9 iulie 2013

Budapesta (II) -croaziera pe Dunare

Îmi amintesc și acuma prima mea călătorie în afara țării. Eram un mic grup care plecam spre Viena. Budapesta am văzut-o doar din microbuz. Regretam că las în urmă un oraș neexplorat, care părea minunat. Palat, poduri, clădiri impozante, Dunărea cu ale sale ambarcațiuni. Ce-ți puteai dori mai mult de la un oraș? Tânjeam să fiu și eu în unul din acele vaporașe  care-ți dezvăluie tot ceea ce are Budapesta mai frumos. Mi se părea complicat să faci o croazieră. De unde urci, la ce oră, de unde cumperi bilete, cât durează? Cea mai recentă vizită a  mea în Budapesta a fost în iunie 2013.  Vânzătorii ambulanți ne-au dat câteva explicații: cu 1900  HUF (sau 9 euro) se poate achiziționa de la ei un bilet de croazieră simplă (valabil 24 de ore, fără mîncare). Am ales-o pe cea cu plecare de la docul nr.10. Poți lua bilet și direct de la doc cu 2100 HUF (pentru un adult). Am ales  o croazieră ziua, cea de la ora 12.00 (care a durat în jur de 1.45 h) și cealaltă la 21.30 ca să vedem orașul luminat. La cea de zi s-a făcut oprire pe insula Margareta unde au coborât câteva persoane, s-a ocolit insula și ne-am reîntors la docul 10 de unde am plecat. Cea de seară a fost mai scurtă.  Nu s-a mai  făcut oprire la insula și nici nu au mai ocolit-o.

3 iulie 2013

Budapesta (I)

În ultimii ani am trecut de câteva ori prin Budapesta, însă niciodată nu am reuşit să stau mai mult de două zile. În 22-24 iunie 2013 am vizitat-o din nou şi rămân la părerea că este unul dintre cele mai fermecătoare oraşe ale Europei.
Sâmbată, în jurul prânzului am ajuns în gara Keleti, de unde am luat metroul şi ne-am cazat la hotel în zona pieţii eroilor. Erau deja peste 32 grade şi căldura ne-a cam încurcat un pic planurile.  În 22 iunie, în Budapesta a fost noaptea muzeelor. După o plimbare prin oraş, revăzând câteva locuri dragi (piaţa eroilor, opera, biserica Sfantul Stefan, zona parlamentului)  am  coborât la statia de metro "Vorosmarty utca"  pentru a vizita Muzeul Memorial Franz Liszt (deschis în 1986 şi găzduit de clădirea Academiei de Muzica).  Aici contra a 1500 Huf am primit  o brăţară albastra despre care ni s-a spus că e valabilă şi pentru restul muzeelor. Practic,  cu 1500 HUF puteai vizita orice muzeu (doar în acea seară) ataşând brăţara la încheietura mâinii şi  prezentând-o la intrare.  La 17.30 când am ajuns, tocmai se organiza un tur cu ghid în limba maghiară. Necunoscând limba,  nu am înţeles nimic, însă m-am bucurat să văd cărţi, obiecte personale, fotografii,  mobilier şi  instrumente originale care au aparţinut virtuosului pianist.  Luându-ne rămas bun de la "muzicianul filosof" Liszt (cel "Născut în Parnas, venit din îndoială şi mergând spre adevar") ne-am îndreptat spre cele doua muzee de artă din piaţa eroilor (Muzeul de Arte Frumoase şi  Galeria de Artă). După aproximativ patru ore de pendulare printre lucrări aparţinând diferitelor curente artistice, ne-am retras obosiţi la hotel. Cred că în acea seară mi-ar fi plăcut să adorm pe acordurile lui Liszt:  pe consolation no.3 in D flat major sau poate pe "vis de dragoste" (liebestraum, love dream).

17 iunie 2013

Viena - printre trandafiri - Volksgarten

Unul dintre locurile pline de farmec din centrul Vienei (mai precis in apropiere de Burgtheater) este Volksgarten (parcul poporului). Primavara l-am vazut incarcat cu lalele, vara cu trandafiri. Specialistii spun ca in parc s-ar gasi in jur de 400 soiuri de trandafiri. Nu stiu, nu ma pricep si nici nu mi-am propus sa numar. M-am bucurat de culoare si miros. E placut sa zabovesti macar cateva minute, pe o banca, in compania trandafirilor, sa rasfoiesti o carte, o revista sau pur si simplu sa stai, sa observi trecatorii sau turistii care nu se mai pot opri din fotografiat. Inca nu m-am hotarat, dar cred ca locul meu preferat  ar putea sa fie cel din zona monumentului  Sisi (Kaiserin Elisabeth -Denkmal). Imparateasa a fost imortalizata de catre sculptorul Hans Bitterlich intr-un bloc de marmura de 8000 kg si 2.50 m inaltime care a fost dezvelit  la 4 iunie 1907 in prezenta lui Franz Joseph I. Plimbandu-te pe aleile parcului dai de  copia   templului  Tezeu din Atena, fantana "Triton and Nymphe" sau de monumentul lui Grillparzer (inchinat dramaturgului si poetului austriac Franz Grillparzer, continand basoreliefuri cu  secene din operele sale)

7 iunie 2013

Valencia (partea 4): arta maestrilor ceramisti vs arta strazii

Nu știu cand, dar îmi doresc să ajung din nou în Valencia.
Cele patru zile au fost insuficiente. N-au făcut decat să-mi starneasca interesul, să mă facă să-mi fie dor.
Aș fi vrut sa pot posta cateva imagini din interiorul muzeului de arte frumoase, însă am citit pe site-ul oficial că nu ai voie să publici imagini fără acordul lor. Aici l-am descoperit pe Joaquin Sorolla y Bastida; ce tablouri minunate, ce artist talentat...născut în Valencia (27 februarie 1863) în apropiere de Lonja de la Seda. Ce greu m-am despărțit de tablourile lui...

22 mai 2013

Valencia (partea 3) vazuta din turnul clopotnita al catedralei

O călătorie nu se termină în momentul cand m-am reîntors acasă și am despachetat bagajele. Dimpotrivă, ea continuă... dar sub o altă formă. Încep să citesc despre ceea ce a avut un anume impact asupra mea...și citesc...și studiez imaginile...și uneori mă enervez că nu am văzut un anume detaliu; de ce mi-a scăpat? sau de ce în lupta cu minutele am  privit  superficial  un anume tablou într-o sală de muzeu; și-mi propun să mă reîntorc în locația respectiva; o fi bine? o fi rău?

20 mai 2013

Valencia (partea 2) - Muzeul National de Ceramica si Arte Decorative "Gonzalez Marti"

Fiecare palat are povestea sa, istoria sa, secretele sale.
În cele patru zile ale vizitei în Valencia am revenit de câteva ori să admir exteriorul Palatului Marchizului de Don Aguas și în mod special intrarea, o excepțională lucrare în alabastru, o alegorie a apei, simbolizând cele doua râuri: Turia și Jucar. În 1941 palatul a fost declarat monument istoric-artistic. Muzeul de ceramică se află în elegantul palat al marchizului de Don Aguas.
În 7 februarie 1947, Manuel Gonzales Marti și soția sa Dona Amelia au donat statului o importantă colecție de ceramică pe care au colectat-o în timp cu atât de multă pasiune...În 1949 palatul a fost cumpărat de Ministerul Educației, iar în  1954 au fost deschise porțile muzeului. Pe parcursul anilor, palatul a suferit o serie de extinderi, restaurări, renovări, reabilitări, etc.

13 mai 2013

Valencia (partea 1)

Poate că a avut dreptate Frank Lloyd Wright când a afirmat că "arhitectura este arta mamă".
Tocmai m-am întors dintr-o scurtă vizită în Valencia. Dacă m-aţi întreba în ce anume constă frumuseţea oraşului, aş răspunde fără ezitare: arhitectura.
Baroc, gotic, art nouveau, ceramică, clădiri ultramoderne, palmieri, portocali, graffiti, poduri, cafenele şi restaurante, toate la un loc ar defini pe scurt oraşul Valencia.  
Mi-am impus un ritm mai lent şi e posibil să nu-mi fi gestionat prea bine timpul, mai ales că nu ştiam sigur dacă voi face călătoria şi nu citisem în detaliu despre obiectivele turistice,  aşa că cele 4 zile mi s-au părut insuficiente pentru cât are de oferit oraşul.
În cea mai mare parte am străbătut oraşul la pas, însă m-am folosit uneori şi de metro, autobuz sau tramvai.

18 aprilie 2013

Palatul Belvedere - Viena (update cu imagini)

"Oricine vrea să afle ceva despre mine - ca artist, căci acesta este singurul lucru de interes- trebuie să se uite atent la tablourile mele și să încerce să afle de acolo cine sunt și ce vreau" (Christian M. Nebehay (ed.) Gustav Klimt, Dokumente, Viena 1968)

De fiecare dată când am vizitat Viena am încercat să-mi fac timp să ajung și la fosta reședință de vară a prințului Eugen de Savoia, complexul Belvedere, construit în stil baroc (palatele superior și inferior, legate între ele printr-o grădină). De la Operă fac o plimbare până la monumentul soldatului sovietic și cu această ocazie revăd clădirea ambasadei Franței și  fântâna Hochstrahlbrunnen. De aici mai sunt câțiva zeci de  metri până la poarta prin care pătrunzi spre Belvedere Inferior și după plimbarea prin grădină ajungi la palatul superior. 

Dacă nu vrei să mergi pe jos, pentru Belvedere Superior se poate alege varianta cu tramvaiul D (cobori la stația "Schloss Belvedere") sau cu metroul (U1 la statia Südtirolerplatz). Tramvaiul te lasă chiar lângă intrarea de la Belvedere Superior pe când de la stația de metro mai ai de mers în jur de 10-15 minute. 

6 aprilie 2013

Praga - implinirea unei profetii (partea II)

O plimbare seara târziu pe podul Carol parca te transpune într-un alt timp… silueta castelului elegantă, maiestuoasă, luminată feeric, felinarele şi statuile  de pe pod, îndrăgostiţi îmbrăţişaţi jurându-şi (probabil) iubire veşnică, artiştii ambulanţi pregătindu-şi retragerea,   vasele de croazieră alunecând uşor pe Vltava….daca n-ar fi fost bliţurile aparatelor de fotografiat aş fi avut senzaţia că mă aflu undeva pe la 1800…Cele 30 de statui de pe pod sunt doar copii, orginalele găsindu-se în muzee.
Într-una din seri am fost la fântâna care dansează” (Krizikova Fontana); am ales varianta cu metroul; ulterior am aflat că era mai bine să fi mers cu tramvaiul, ne-ar fi lăsat mai aproape; le-am găsit greu, nu era nici un indicator spre fântâni; sunt spectaculoase dar există taxă de intrare (200  coroane ceheşti); Cei interesaţi pot vizualiza site-ul  http://www.krizikovafontana.cz/ de unde  pot afla  orele de intrare şi programul artiştilor care concertează.

4 aprilie 2013

Praga - implinirea unei profetii (partea I)

Oricât s-a scris sau se va scrie despre un oraş, oricât ai citi despre el, oricât ţi-ai frământa  imaginaţia, dacă n-ai fost să-l vezi, n-ai cum să-l înţelegi.  Un oraş nu se poate povesti; el trebuie parcurs pe jos, să-i vezi culoarea, să-i simţi mirosul, să te împiedici pe străduţe, să te inervezi cu harta în mână că nu găseşti un obiectiv turistic…Pentru fiecare persoană un oraş se dezvăluie diferit …Am văzut Praga vara şi toamna târziu. Fiecare vizită a avut farmecul ei. Deşi s-au dat atât de multe denumiri şi definiţii oraşului, mie îmi place să-mi închipui Praga ca o tânără fermecătoare având  părul lung şi despletit acoperit de  florile şi frunzele din tablourile lui Mucha, plimbându-se cu barca pe Vltava şi fredonând muzica lui Smetana….

28 februarie 2013

Gradina Botanica MARIMURTRA (Blanes, Catalunya)

In septembrie 2009, aflandu-ma intr-o excursie pe Costa Brava (Catalunya) in provincia Girona, am vizitat gradina botanica Marimurtra, una dintre cele mai vechi din Europa. Initiatorul ei (in anul 1921) a fost omul de stiinta german Carl Faust. 
Am coborat din tren in gara Blanes si de acolo am luat autobuzul pana in centrul orasului.  De aici se poate face o plimbare pe jos pana la gradina botanica (ghidandu-va dupa indicatoare) sau exista varianta cu autobuzul.
Gradina cuprinde peste 3000 de specii de plante (mediteraneene + alte plante provenite din Africa de Sud si America Centrala).

26 februarie 2013

Venetia mea (partea II)

Pare ciudat să vizitez  Veneția și totuși, una dintre cele mai frumoase amintiri  să fie legată de o lucrare de-a lui Brancuși (pasărea măiastră) aflată într-o companie selectă, lângă un Picasso, în Palatul Venier dei Leoni, care găzduiește colecția de artă modernă Peggy Guggenheim. Galeria lui Peggy  se găsește destul de aproape de Santa Maria della Salute. Inainte de a vizita expoziția m-am plimbat prin mica gradină care cuprinde câteva sculpturi abstracte  (printre care și cele ale lui Henry Moore) și locul unde odihnește Peggy. Lângă locul ei de veci  s-a amenajat un  copac al dorințelor în  sensul că scrii ce-ti dorești pe un bilețel de hartie și-l agăți pe o ramura a copacului. Mi-am scris și eu câteva dorințe (legate tot de călătorii) cu  speranța că cel de sus înțelege românește (majoritatea biletelelor erau scrise în engleză).
In interior  e interzis fotografiatul.  Se pot admira lucrări de Picasso, Max Ernst, René Magritte, Brancusi, Miró, Braque, Duchamp, Balla etc. reprezentative pentru cubism, futurism, suprarealism, abstracționism.

24 februarie 2013

Venetia mea (partea I)


Am prieteni care mi-au mărturisit că nu le place Veneția. Firește că nu poți trece cu vederea clădirile nerenovate sau tarabele pline cu marfă de o calitate îndoielnică. Să nu uitam însă că, pe aici au trecut pictori și arhitecți celebrii care au lasat opere de o valoare de neegalat. Cândva, Veneția a fost cel mai frumos oraș al lumii, iar pentru unii este și astăzi la fel. Era punctul de întalnire dintre est și vest, iar în jurul podului Rialto puteai întalni cei mai agili negustori ai vremii.
Eu o ador pentru arhitectura ei, pentru palatele ei, pentru podurile ei,  pentru gondolele care nu dau semne de plictiseală plimbând turiștii pe canale, pentru străduțele înguste, pentru legendele ei...pentru unicitatea ei.   Parcă mi-e dor să stau minute în șir pe podul academiei și să privesc cum trec gondolele sau vaporetto pe lânga Santa Maria della Salute, una dintre cele mai frumoase lăcașe de cult baroce ale Veneției și poate ale lumii.
In august 2012 am vizitat din nou Veneția. Cazarea am avut-o pe insula Lido care găzduiește an de an festivalul de film "Leul de aur". Am avut norocul unei camere cu vedere spre lagună.

Au fost 3 zile de pendulare între pămant și apă.

19 februarie 2013

San Giorgio Maggiore - Venetia

Am văzut-o cu mască și fără mască: în februarie (în timpul carnavalului), aprilie, august, septembrie. Imi amintesc și acuma prima vizită în Veneția (doar cateva ore) în urmă cu vreo 7 ani; cred că-mi sucisem gatul uitandu-mă în toate părțile încat să nu-mi scape nimic: nici o gondolă, nici un pod, nici un palat, nici un lăcaș de cult, nici o vitrină... știam că fiecare colțișor are povestea lui.

15 februarie 2013

Viena, Muzeul Leopold (2012)

În urmă cu vreo 3 ani am văzut pentru prima dată  câteva lucrări ale lui Egon Schiele în timpul  vizitei la Muzeul Blevedere superior din Viena. Puține ce-i drept, dar suficiente incât să-mi stârnească un oarecare interes pentru  acest exponent al expresionismului, iubitor de antiteze și poate un maestru al distorsiunii.
O vreme am uitat de el... însă în  6 decembrie 2012  am reușit să văd o alta parte din creatiile lui Schiele expuse la Muzeul Leopold din Viena.  Citisem câte ceva despre el (nu prea mult ca să pot păstra și un pic de mister) știind că voi ajunge pentru 2 zile în Viena și voi vizita muzeul.

Rudolf Leopold (împreună cu soția sa) a reusit să strângă de-a lungul a  5 decenii peste 5000 de lucrări pentru fundația sa (estimate la 575 milioane de euro)
Se pot admira lucrări de Klimt, Egon Schiele, Oskar Kokoschka, Richard Gerstl, Koloman Moser, etc.
Cu cele 41 de lucrări transpuse pe pânză și cele 188 lucrări pe hârtie, Muzeul Leopold conține cea mai mare colecție din lume a lucrărilor lui Egon Schiele.

Dacă nu intra în eternitate la numai 28 de ani răpus de gripa spaniolă, oare la ce nivel ar fi  ajuns "căutările", neliniștile și tensiunile lui Egon Schiele?
Anul 1918 a fost unul nefast pentru artă: s-au stins Klimt, Otto Wagner,Koloman Moser, Egon Schiele
Reîntoarsă în țară am vizionat un documentar despre viața lui Schiele și am început să citesc mai mult despre opera lui.
Interesante sunt coordonatele destinului artistului: se naște în 1890 (anul morții lui Van Gogh) și moare în 1918 (anul morții lui Klimt)

14 februarie 2013

Manastirea Ostrov (Schitul Ostrov) - Romania

       In mai 2012, aflându-mă în stațiunea Călimănești, în aceiași zi în care am vizitat Manastirea Cozia am reușit să ajung  și la Schitul Ostrov, cea mai veche ctitorie monahală de maici din țară. Am mers de-a lungul Oltului  până la insula pe care se află  Manastirea Ostrov. M-am recules câteva minute în biserica cu vechi icoane împărătești  (ctitorie a domnitorului Neagoe Basarab și a soției sale Despina) și am  admirat chiliile încărcate cu flori ingrijite cu  atâta drag și migală de măicuțe. 

13 februarie 2013

Manastirea Cozia- Romania

În luna mai 2012 am vizitat Manastirea Cozia, una dintre cele mai importante și frumoase lăcașe de cult din România, ctitorie a lui Mircea cel Mare (zis si Mircea cel Batran). În muzeul manastirii sunt expuse documente vechi, manuscrise, icoane, diverse obiecte de cult.